Anunţăm cu mare fast deschiderea magazinaşului online zeecauz.wordpress.com, magazinaş de bijuterii dubioase, modelate şi măzgalite de două vaci entuziaste!

si sperand ca o sa imi mut si relativii fani dupa mine, ete noul meu blog:

www.bajbaj.wordpress.com

un pic altfel.

pentru fanii mei (care nu mai ESTE ei), dau adresa la cerere. multzam mult si multe bafti!

nu am ce să zic mai mult decât: e film pt străini.

e prost. nu are cap, nu are coadă. nu se întâmplă nimic palpitant. nu moare nimeni, nu există punct culminant, nimic. e SEC. are faze prea lungi, în care personajul principal se uită pre pereţi (a se citi “suferă”) vreo 7 minute…

se termină ca şi cum nu ar mai fi existat bani pt peliculă.

iar când ziceam că este film pt străini, mă refeream la faptul că probabil ăştia au fost fascinaţi de situaţie, de faptul că existau astfel de chestii pe atunci. “wow! species!”

îmi pare rău că am dat banii aiurea. dar măcar mi-am satisfăcut curiozitatea.

sau poate nu înţeleg eu geniul românesc.

zi end!

… că iată ce caută iei în ultima vreme şi nu găsesc iecsplicaţie cum se cuvineşte!

• sunburn – ori nu ştie ienglezii, ori ie românii hausomani. că ori vrea să şi oblojeşte rănile, ori vrea să dea din cur pă suneltele lui armin von buren (sper să este corect scris numele)
• sociologie – ăştia ie numa intelectualii. adică UNU ie
• alex prost – corect!
• căcat – ce coincidenţă! cuvintele de mai sus, urmate de ăsta
• câine cu cerc – deci eu se amuză: căcat câine cu cerc. deci cum cocoaşa mea să cauţi câine cu cerc?!?! )
• interpretarea viselor – ie locu potrivit pentru a găsi rezolvare la dilemele din vis! ieu răspunde, care are probleme cu visele, io zice ce înseamnă!
• animalul meu preferat - ponei roz
• urs - roarrrr!
• catwork – vreau discount, că le fac reclamă
• groază
  
• transfăgărăşan
• concediu la mare
• gonoree – o problemă arzătoare, bag de seamă

Să mai gugăliţi, că poate aşa se mai ridică din cenuşE blogu asta vai mama lui!

da nu acu, ca mor de somn şi jeg…

john legend :X

ne-am cazat lejereanu, din prima, la o tanti fosrte drăguţă la început, dar care pe urmă ne-a umblat prin bagaje, ne-a dat afară din baie ca să se cace ea, ne-a zbierat la uşă să nu mai facem duşuri atât de dese şi fierbinţi, că ea plăteşte.

dă-te-n mă-ta, fă, că nu îţi stăm pe gratis!

aşaaaa…

să scurtăm chinul cititorului prin povestirea faptului că am plăjit, am învăţat să mă bag sub valuri, etc. etc şi să ajungem la partea interesantă.

în ultima zi la mare ploua şi era frig. aşa că am decis cu cau să plecăm (pie plecase deja de duminică). mergem să cerem banii şi buletinul gazdei care zice: “banii nu se dau înapoi” (să mori tu, ia să vezi!) şi că buletinul – s-a răzgândit şi – ni-l dă când îi dam cheia înapoi.

bineeee… ne sfătuim cu mitzi şi…

“plecăm. am vrea buletinul şi totuşi şi banii înapoi”

lacare asta zice: “ultima şansă: vă dau juma de bani”

cau face spume: ultima şansă la ce, fă?!

ceartă, ameninţări cu poliţia (pt reţinere ilegală de buletin, neîntocmire de fişă de cazare, furt de bani, lipsă autorizaţie de cazare), primim 3/4 din bani (pentru restul scriu postul ăsta, poate citesc mai mulţi şi se cazează la ea ca să îi faca zile fripte) şi cea mai tare fază e că s-a pus cu fii-sa pe cărat bagajele noastre afară (cu furii, aproape smuls de haine de pe ele de draci),împins de mine şi cau afară , blestemat, ameninţat. îmi pare rău că în momentul în care am văzut-o că o împinge pe cau afara din casă (like îmbrâncit nasol) pe mine m-a pufnit un râs groaznic care m-a împiedicat să mă infurii şi să îi zbier şi scuip în casă.

iniţial, postul acesta a fost gândit cu audio şi foto, dar neavând deocamdată materialele necesare, scriu aşa cum e.

casa se află pe strada Bucovinei, al doilea bloc cum vii dinspre centru, prima scară, apartamentul 3. Familia Vicoveanu.

Enjoy.

“SIDA!” “ciumă bubonică!” “Diaree!” (bolile cu/de căcat ne amuzau destul de tare)

Însă cea mai interesantă ni se părea gonoreea, frate!

cum adică să faci o boală “la putză“?  cum te pişi? şi cum arată putza, are bube pe ea, cade?

Acum, frate, mi-a intrat în cap un căcat de boală: lupus în formă de fluture! după ce că e lupus, mai are şi formă de fluture (pentru cei ce nu ştiu, am o groază fatză de acest gen de creaturi). Acum să zic şi de ce: să fac spumele de rigoare, a văzut mama pe nu ştiu unde că există şi boala asta (care pare relativ inofensivă) şi care se potriveşte perfect cu ce am io pe fatză. Din nou, şi fără jenă, mă recunoaşte oricare după ditamai fatza roşie.

Replicile pe care le aud cel mai des:

“Ce dracu ai făcut, iar ai adormit la soare?”

“Zici că ai băut de-ai stins!”

“NU vezi ce porcarie ai pe fatză?!?! DacĂ te dai cu toate căcaturile!” (a se citi “cosmeticale”)

şamd, şamd

nu am o încheiere, pentru că brusc m-a apucat plictisul faţă de chestiile astea medicale.

Din nou, pentru cine mă ştie, urăsc doctorii şi tot ce ţine de ei, so as far as i’m concerned, aş putea fi şi un giant focar de infecţii overlord că tot nu îmi pasă.

these being said, îmi iau la revedere.

Muzică de bulăneală şi nici măcar nu se poate spune că am chef de bulăneală.

În schimb, am o curiozitate destul de considerabilă faţă de bulăneala de care are parte copilul cu capu’ mare.

Îmi povesteşte uneori, probabil ca să se dea mare, sau doar pentru a se răzbuna pe faptul că m-am arătat neinteresntă de avansurile lui. Îmi povesteşte (deşi e aiurea spus „povesteşte”, când el defapt nu face altceva decât să mă anunţe anumite chestii) cum se linge cu tipe sau cum le babardeşte (chiar nu îmi vine alt cuvânt ) Ştiu că în mod normal ar trebui să mă enerveze, să îmi vină să mă urc pe pereţi, însă, spre marea mea surprindere, mă fac şi mai curioasă. Asta probabil pentru că am trecut un pic peste relativa obsesie pe care o făcusem la un moment dat pentru el … poate pentru că am ajuns să îl cunosc ceva mai bine şi să îmi doresc eventual doar să îl încerc o dată.

Ştiu ce am spus mai sus, dar de data asta n-am să mai stric şi restul de relaţie pe care îl avem. Cel puţin ne-am împăcat fiecare cu statutul fiecăruia, e destul de confortabilă situaţia – eu pretending not to care, el la fel, dar suntem oficial prieteni ) )… E ok să îl ştiu prin preajmă, uneori chiar aş vrea să ştiu ce mai gândeşte şi dacă he really means când zice porcării despre mine. Dar nu e ceva care să mă obsedeze.

Cel mai tare mi se pare însă că pot scrie aici despre el, fiind aproape sigură că nu are să citească, iar daca va citi, sigur nu îşi va da seama că despre el scriu. La fel, sunt persoane care citesc blogul, care îl ştiu şi pe el şi nici ele nu au să îşi dea seama.